To Paraphrase the Unparaphrasable
David Lodge's Literary Criticism
A Reader
Selected and edited by
Lidia Vianu
|
Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format D. Lodge's Literary Criticism. A Reader |
The Unparaphrasable?
Paraphrase: 'Express meaning of (passage) in other words.' (OED)
In order to make the present selection, I spent a summer reading David Lodge's books of literary criticism all over again, and have found them as theoretical as ever, and yet perfectly 'teachable'—student–friendly, to use a neologism that belongs to an area of information which has shaped the minds of the present young generation.
I admit I compiled this selection as a guide for my own students at the University of Bucharest, most of them lost in the maze of coinages repeated with gusto by some literary critics of our times.
Can one be theoretical and clear at the same time?
There is no doubt that literary criticism means a lot more than the statement 'What a lovely book!'. There is no doubt that a literary critic must use theoretical tools. Are these tools any use unless they really fit the text under discussion? How does one make them fit?
When the literary critic's mind is set on Cultural Studies, how far should this critic be allowed to stray away from the work under discussion?
These are the questions I was asking myself while making the present selection. I was looking for an answer.
'Fashion' used to be tyrannical. If, at some point in history, you failed to wear a wig when everybody else was wearing it, you were described as 'bizarre', a misfit. Right now, the unwritten laws of literary criticism seem to follow the old pattern of 'fashion'. When he wrote My Strange Quest for Mensonge: Structuralism's Hidden Hero (1987), Malcolm Bradbury must have sensed that.
I have chosen a critic who was a close friend of Malcolm Bradbury's, and who writes books that are both theoretical and yet perfectly accessible at the same time.
The title for this selection comes, in fact, from David Lodge himself. The excerpt runs as follows:
'It is the inevitable irony of our position as critics that we are
obliged, whatever kind of imaginative work we examine, to paraphrase
the unparaphrasable.'
Lidia Vianu
Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format
D. Lodge's Literary Criticism. A Reader
Am lucrat la selecția pentru acest volum o vară: am recitit întreaga critică literară scrisă de David Lodge. Cărțile acestea sunt în același timp teoretice și aplicate. Sunt student–friendly, dacă e să folosesc un neologism dintre acelea care le sunt atât de familiare tinerilor din ziua de azi.
Volumul de față are un scop clar: am căutat să alcătuiesc un ghid pentru propriii mei studenți de la Universitatea București. Prea mulți dintre ei se rătăcesc printre 'vocabulele sacre' inventate și repetate cu mare poftă de unii critici literari contemporani.
Se poate, oare, să fim teoretici dar și pe înțelesul cititorului în același timp?
Fără doar și poate, critica literară nu exprimă sentimentele criticului, sau, în orice caz, nu numai pe ele. Fără unelte teoretice, suntem simpli cititori, nu și critici. Cum folosim, însă, aceste unelte? Cum le alegem dacă vrem să sprijinim, nu să subminăm, textul analizat?
Cam cât de mult pot divaga de la discursul propriu–zis al scriitorului studiat acei critici care se află într–o idilă mărturisită cu Studiile Culturale?
Am înșirat câteva dintre întrebările care m–au preocupat în timp ce lucram la această selecție. Căutam un răspuns.
De–a lungul istoriei, "moda" a tiranziat omul de multe ori. Dacă, de pildă, te nășteai la vemea când se purta perucă, și refuzai să ți–o pui pe cap, dezaprobarea majorității nu întârzia să se facă simțită. Trăim acum o vreme când "moda" s–a refugiat în critica literară, după ce ea a fost exilată din îmbrăcăminte, de pildă. Acest fenomen i–a apărut clar lui Malcolm Bradbury, și l–a descris într–o carte: My Strange Quest for Mensonge: Structuralism's Hidden Hero (1987).
Iată, prin urmare, din ce cauză am ales acest critic, ale cărui cărți sunt și teoretice, dar și cât se poate de clare. Este vorba, printre altele, de un foarte bun prieten al sus–numitului Malcolm Bradbury.
În caz că cititorul se întreabă de unde vine titlul selecției mele, și ce vrea el să spună, ei bine, răspunsul vine direct de la David Lodge:
"Ca o ironie a soartei, orice operă fictivă ar discuta criticii
literari, ei se văd puși în situația de a parafraza ceva ce nu se poate
spune cu alte cuvinte..."
Lidia Vianu
Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format
D. Lodge's Literary Criticism. A Reader